Recesiunea gingivală: probleme estetice și tratament

Introducere

Bolile parodontale se referă la deteriorarea, la distrugerea țesuturilor de susținere a dinților, inclusiv a osului și ligamentelelor parodontale. În unele cazuri, putem vorbi doar de afectarea gingiei marginale, adica avem o pierdere de acoperire gingivala sau chiar a papilei interdentare. Cand aceste recesiuni gingivale sunt localizate în zona frontala, se pun probleme estetice în primul rând, dar apar și alte probleme cum ar fi hipersensibilitatea dentară.

Pentru ca hipersensibilitatea dentară să apară, este nevoie de expunerea țesutului dentar si a unui număr de tubuli dentinari la mediul extern. De asemenea nu s-au gasit diferențe între hipersensibilitatea dentinară coronară și cea radiculară, dar cu toate acestea există diferențe între structura dentinei coronare și a celei radiculare. Astfel știm că numărul tubulilor dentinari crește de la smalț la cement. Aceasta este și explicația de ce la persoanele care sufera de boli parodontale , hipersensibilitatea dentară este mai frecventă. Aceasta apare atât în cazul unei recesiuni gingivale , dar și în urma unui tratament parodontal, adica în urma detartrajului și surfasajului radicular.

Recesiunea gingivală pune probleme și în cazurile implanturilor dentare, acestea fiind in prezent tratamentul de elecție în înlocuirea dinților extrași.

Dacă vorbim de tratamentul recesiunii gingivale, atunci acesta este de cele mai multe ori chirurgical. Din cauza costului, multe persoane refuză acest tratament. O altă variantă de tratament o reprezinta proteza gingivala care reda estetic gingia lipsă.

Cauzele și consecințele recesiunii gingivale

Recesiunea gingivală este deseori asociată cu tatru supra și subgingival. Dupa un detartraj corect efectuat este vizibilă descoperirea cementului. Printre cauzele apariției recesiunii gingivale, enumerăm:

  • Tartru supra și subgingival- dar apariția lui este o cauză a unei igiene orale neadecvate.
  • Periajul dentar intempestiv- folosind o periuță cu peri duri, sau o forță excesivă la periaj sau o frecvență mai mare de 3-4 ori pe zi; sau un periaj incorect realizat-periaj orizontal
  • Un fren labial înalt , care duce la tracțiunea gingiei
  • Pozitia dintelui- un dinte care erupe aproape de linia mucogingivala- pot exista zone de țesut nekeratinizat
  • La dinții sub tratament ortodontic- prezintă un risc de recesiune gingivala, din cauza forțelor ce îi tracționează.
  • Microprotezele dentare, lucrările dentare care sunt incorect realizate și care sunt factor de acumulare a plăcii pot duce la recesiune gingivală
  • Croșetele protezelor incorect aplicate pe dinte
  • Fumatul. Persoanele fumătoare sunt mai predispuse să facă recesiuni gingivale
  • Produse chimice- aplicate pe gingie pot produce eroziuni și ulcerații.

 

Consecintele recesiunii gingivale sunt:

  • Estetice- fiindcă un dinte cu recesiune devine alungit, predispus la pigmentații, deci devine inestetic
  • Hipersensibilitatea dentară- aceasta durează de obicei câteva secunde, minute și este asociată cu stimulii reci. Mecanismul
    de hipersensibilitate, care este acceptat este hidrodinamic. Teoria de durere, care prevede că mișcarea de lichid dentar în canalele dentinei declanșează fibrele nervoase senzoriale de la nivel pulpo-dentinar.
  • Cariile. Suprafețele radiculare expuse la mediul oral sunt predispuse la carii.

Recesiunea gingivala și implanturile

Implanturile dentare au devenit tratamentul de elecție pentru a înlocui dinții absenți, mai ales dacă dinții adiacenți sunt integri. Când lățimea osului este minimă, implantul devine o provocare și de multe ori duce la dehiscența osului din jurul implantului care duce la recesiunea gingivală ulterioară.

Grefele de țesuturi moi pot reprezenta una din opțiunile tratării recesiunii gingivale și a mari keratinizarea gingivală.
Autogrefele și alogrefele pot fi combinate pentru a reface estetica pacienților care prezintă implanturi și totodata recesiune gingivală. Deși, depinde de cazul clinic, de obicei sunt necesare mai multe interventii chirurgicale pentru a rezolva defectul apărut.

Tratamentul recesiunii gingivale

Recesiunea gingivală poate fi tratată prin mai multe metode și anume:

  • Restaurări, coroane, fațete. Coroanele pot fi plasate în asa fel încât să extindă coroana clinică, care ar camufla suprafața rădăcinei expuse
  • Proteze, măști gingivale- În cazul în care pacienții prezintă recesiuni gingivale la mai mulți dinți și intervenția chirurgicală este inadecvată
  • Condiționarea rădăcinii. Aplicarea de tetraciclină, HCl sau acid citric pe suprafata rădăcinei înainte de plasarea de grefă de țesut moale.
  • Frenectomie, în cazul în care recesiunea gingivală este cauzată de un fren înalt inserat.
  • Tehnici chirurgicale.

 

Bolile parodontale, intervențiile chirurgicale, traumatismele, creasta resorbită și extracțiile dentare traumatice pot duce la spații deschise interdentare, coroane clinice alungite. Primul pas în gestionarea acestor probleme este corectarea chirurgicală a defectului. Procedurile chirurgicale sunt invazive, ireversibile, tehnici de finețe și scumpe, cu rezultate care sunt de multe ori imprevizibile. În trecut, protezele gingivale folosite pentru a înlocui țesutul pierdut atunci când alte metode (de exemplu, intervenții chirurgicale sau proceduri de regenerare) au fost considerate imprevizibile sau imposibile.

Astăzi însa există și această metodă pentru tratarea recesiunilor și este mai puțin costisitoare și mai puțin traumatică față de intervențiile chirurgicale. De asemnea este și din punct de vedere estetic o metoda foarte eficientă.