Educaţia pentru sănătatea orală

Educaţia privind sănătatea orală urmăreşte informarea şi dezvoltarea, în rândul populaţiei, a unui comportament igienic, sanogen, în scopul apărării sănătăţii generale, a celei odonto-parodontale, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, a adaptării lui la condiţiile mediului ambiant.
Educaţia pentru sănătate este, în primul rând o activitate de comunicare, urmărind îmbunătăţirea sănătăţii şi prevenirea sau diminuarea bolii, în mod individual sau colectiv.

  • Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie axată atât pe oameni, cât şi pe mediul de viaţă al acestora, combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială pentru sănătate.
  • Prevenirea bolii este o activitate ce se ocupă de indivizii şi grupurile cu riscuri definite şi are ca scop conservarea stării de sănătate a acestora. Prevenţia bolii se referă la strategiile utilizate pentru reducerea factorilor de risc specifici anumitor boli şi, îmbunătăţirea factorilor care reduc susceptibilitatea la boală. Prevenţia bolii include şi strategiile de reducere a consecinţelor bolii. Prevenţia primară caută să prevină apariţia bolii, în timp ce prevenţia secundară încearcă să oprească sau să încetinească evoluţia bolii existente deja, prin detectare precoce şi tratament adecvat. În cadrul prevenţiei primare, dezvoltarea unui comportament pozitiv asupra sănătăţii orale este susţinută de educaţia sanitară.

Concepţiile asupra sănătăţii pot fi influenţate de numeroşi factori, atât din afara, cât şi din interiorul persoanei, ca de exemplu:

  • calitatea mesajului şi a comunicării informaţiilor;
  • credibilitatea transmiţătorului;
  • percepţia importanţei informaţiei;
  • concordanţa cu concepţiile receptorului de mesaj;
  • În ultimii ani, se accentuează importanţa pe care imaginea despre sine („self image”) o are pentru formarea şi dezvoltarea sistemului de concepţii şi atitudini ale individului, privind problematica sănătăţii
  • Stilul de viaţă este determinant pentru sănătate:astfel o gandire pozitiva duce la o preocupare față de educația și sănătatea personală și a celor din jur , pe când o gandire negativă duce la afectarea dezvoltării armonioase și la inadaptare socială.
  • În educaţia pentru sănătate, familia şi cadrele didactice, îndeplinesc un rol important dar impactul cadrelor medicale şi mijloacele mass-media sunt decisive, de aceea trebuie construite mereu programe de promovare a sănătății la nivel local, național , dar și la nivel individual.

Părerea mea personală este că fiecare cadru didactic, cadru medical trebuie sa asigure un minim de educație de sănătate persoanelor cu care interacșionează. În Marea Britanie, de exemplu, există ofiţeri de educaţie ce asigură promovarea sănătăţii (HEOS – Health Education Promotion Officers), al căror rol principal este formarea educatorilor. Succesul educaţiei pentru sănătate, este încrederea sinceră a personalului medical în avantajele unei bune igiene dentare şi practicarea tuturor tehnicilor recomandate pacienţilor.

În România promovarea pentru sănătatea dentară este în creștere, dar totodată este scăzută. De aceea obligația revine medicilor dentiști și mai ales a celor din școli , grădinițe sau a pedodonților să pună accent pe o comunicare mai accentuată cu micii pacienți pentru învățarea a cât mai multe aspecte a sănătății orale.
Educația pentru sănătatea orală începe de la vârste fragede și ar trebui continuată toată viața! Angajarea reală şi entuziastă a unui cadru medical în cadrul unor programe de igienă orală poate fi uşor sesizată de pacienţi, ei devenind, la rându-le, suporteri entuziaşti în cadrul acestor programe.
Cabinetele stomatologice trebuie să conţină şi un spaţiu destinat mijloacelor de asigurare a igienei orale, să aibă broşuri, pliante, etc, care să descrie neplăcerile şi bolile cavităţii orale, precum şi instrumente specifice igienei orale, demonstrându-se pacienţilor, astfel, importanţa acordată acestor factori, deosebit de importanţi pentru sănătatea cavităţii bucale. Cei ce încă nu cunosc metodele corecte de igienă orală nu trebuie luați în derâdere sau speriați , ci prin comunicarea adecvată și prezentarea de informații corecte aceștia se vor apropia, caștigand un interes pentru sănatatea orala.

Scopurile educaţiei dentare

  • adoptarea unor stiluri de viaţă şi atitudini corespunzătoare, sanogene;
  • crearea celor mai bune condiţii pentru evitarea bolilor care nu pot fi prevenite sau tratate adecvat;
  • încurajarea utilizării serviciilor medicale stomatologice.

Mass-media poate promova o sănătate mai proastă prin intermediul reclamelor directe ale produselor ce afectează sănătatea (alcool, tutun, unele produse zaharoase), sau popularizarea acestora ca sponsori ai unor manifestări artistice sau sportive, ca şi prin neglijarea popularizării informaţiilor ce arată riscul pentru sănătate al folosirii acestor produse, sau neavertizarea clară asupra pericolului. Are efect crescut atunci când campaniile publicitare sunt completate cu intervenţii specifice, în cadrul comunităţii.
Accesul la informație, în prezent este vast, mass-media promovează și lucruri bune și utile pentru sănătate , dar datoria fiecărui individ este de a putea sorta informațiile și în cazul unor neclarități, de a întreba un specialist.

Îm concluzie, fiecare trebuie să-și arate interesul pentru sănătate , atât cea generală, cât și cea dentară. Câteva reguli simple în menținerea unui echilibru pentru igiena și sănătatea dentară fiind :

  • Reducerea cantităţii de alimente hidrocarbonate în general, a orarului şi a frecvenţei de consum
  • Igiena orală zilnică, cu o pastă de dinţi ce conţine fluor
  • Îngrijirea dentară regulată prin vizita la medicul stomatolog